Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

Cum recunoşti ipohondria? Se poate trata? Cât de importantă este intervenţia promptă a unui medic psihiatru?

Prezentarea pacienţilor care nu considera că au o problemă într-un cabinet psihiatrie este foarte delicată. Pacienţii care au nevoie de intervenția medicului psihiatru de regulă nu acceptă că au o problemă şi se lasă greu convinşi de rude să adopte această variantă. Ipohondria este o problemă cu care se confruntă foarte multe persoane de vârsta adultă, care reprezintă preocuparea exagerată în ceea ce priveşte sănătatea lor.

Ipohondrii ajung să se teamă din nimic că au o maladie gravă, să meargă la mai mulţi medici şi să nu ţină cont de nicio părere până când nu descoperă că sunt afectaţi foarte grav. Ipohondria nu are cauze cunoscute, pacienţii verificându-şi în continuu starea de sănătate, până la momentul în care aceasta tulburare obsesiv-compulsiva le afectează viaţa. Ipohondria apare după o boală gravă sau după ce o persoană din familie se îmbolnăveşte, dar se poate manifesta şi din senin.

Semne de avertizare ca persoanele apropiate suferă de ipohondrie

Persoanele care suferă de ipohondrie nu se prefac că suferă de o anumită boală, ci cred cu toată tăria că sunt afectate foarte grav de o anumită boală. Sunt situaţii în care este imperios necesar ca pacienţii să se prezinte la medicul psihiatru pentru a se convinge că nu există niciun pericol în acest sens şi că afecţiunea se manifestă numai în imaginaţia lor. Principalele semne de avertizare ale manifestării ipohondriei sunt:

·  tendinţa de a consulta mai mulţi medici şi de a convinge doctorul că suferă de o boală foarte gravă;

·  tendinţa de a căuta simptome şi de a le manifesta ulterior, fie şi închipuit;

·  pierderea unei persoane dragi recent sau evenimente stresante prin care au trecut pacienţii şi le-au afectat viaţa;

·  pacienţii îşi schimbă zona de interes sau simptomele în funcţie de ceea ce găsesc pe internet sau în cărţi;

·  pacienţii nu sunt calmaţi de părerea unui medic, fiind convinşi că specialistul face o greşeală;

·  ipohondrii suferă de nervozitate, depresie, anxietate.

Diagnosticul şi tratamentul ipohondriei

Cum este diagnosticată ipohondria? Simplu! Pacientul trebuie convins să meargă singur, dar de preferat alături de o rudă sau de o persoană dragă într-un cabinet de psihiatrie pentru că medicul să evalueze istoria medicală completă, să pună un diagnostic bazat pe comportamentul şi pe atitudinea pacientului, dar şi pe descrierea bolii fizice descrise.

Ipohondria se poate trata! Principalul obiectiv al tratamentului pentru aceasta afecţiune este acela de a ajuta pacienţii să trăiască normal şi să aibă un comportament de om sănătos, să nu considere că suferă de o afecţiune gravă şi să nu mai umble prin medici. Tratamentul include terapia de susţinere ce are loc în cadrul cabinetului de psihiatrie, dar şi prin medicaţie pentru anxietate şi depresie şi prin psihoterapie care poate fi de ajutor în schimbarea comportamentului şi gândirii pacienţilor.

Arata comentariileAscunde comentariile

Lasa un comentariu

Comentariul trebuie sa contina minim 30 de cuvinte pentru a fi publicat!