5 proceduri pentru detectarea anomaliilor congenitale ale inimii

Anomaliile congenitale ale inimii sunt defecte structurale care sunt prezente de la naștere și care, cel mai adesea, implică pereții inimii, valvele cardiace sau vasele de sânge ce alimentează acest organ. Unele dintre ele sunt depistate încă din timpul sarcinii. Altele însă sunt diagnosticate mai târziu, în copilărie sau chiar mai târziu, la vârsta adultă.[3]  În rândurile de mai jos vei descoperi care sunt câteva dintre procedurile de diagnostic pe care medicii le folosesc pentru a detecta aceste malformații cardiace congenitale.

1. Electrocardiograma (EKG) 

Electrocardiograma (EKG sau ECG) este o procedură non-invazivă și nedureroasă frecvent utilizată de medicii cardiologi. Ea presupune înregistrarea activității electrice a inimii prin intermediul unor electrozi plasați în anumite puncte ale corpului și permite specialiștilor să analizeze ritmul cardiac și să depisteze eventualele aritmii sau tulburări de ritm cardiac asociate cu o malformație cardiacă congenitală.[1][3]

2. Ecocardiografia

Ecocardiografia sau ecografia cardiacă este o altă procedură medicală non-invazivă și nedureroasă utilizată în detectarea malformațiilor cardiace congenitale. Ea folosește ultrasunete pentru a crea imagini detaliate ale inimii, ale valvelor cardiace și ale fluxului sangvin și poate oferi esențiale despre structura și funcționarea inimii. Dacă ecocardiografia are valori normale, înseamnă că totul este în regulă. Dacă nu, medicii pot afla exact care este problema. 

Ecografia cardiacă permite depistarea a aproape orice anomalie cardiacă sau problemă existentă la nivelul miocardului, dar și monitorizarea ulterioară a acestor boli sau evaluarea rezultatelor tratamentului. Un tip anume de ecografie cardiacă, ecocardiografia fetală, permite diagnosticarea unei eventuale malformații cardiace congenitale încă din timpul sarcinii.[1]

3. Cateterismul cardiac

Cateterism cardiac este o procedură minim invazivă utilizată pentru a detecta și evalua problemele cardiace și care presupune introducerea unui cateter (un tub lung și flexibil) într-un vas de sânge și ghidarea acestuia până la nivelul inimii. De acolo, cateterul poate fi ghidat prin diferite camere ale inimii și în artele și venele conectate la acest organ.[1]

Prin intermediul acestei proceduri, medicii pot măsura presiune din vasele de sânge și camerele inimii și obține informații importante privind funcționarea inimii, structura acesteia și eventualele anomalii congenitale. Este o procedură nedureroasă și care mai prezintă și avantajul că poate fi combinată cu alte proceduri pentru a trata sau corecta anumite probleme cardiace.[2]

4. RMN cardiac

RMN-ul cardiac este o altă procedură imagistică neinvazivă extrem de utilă în detectarea anomaliilor congenitale ale inimii. Această tehnică utilizează un câmp magnetic și unde radio pentru a obține imagini 3D ale inimii și ale vaselor de sânge conectate la inimă și plămâni, oferind informații valoroase despre anatomia cardiacă.

Ca și mod de desfășurare, această procedură presupune poziționarea pacientului pe o masă glisantă ce se va deplasa în interiorul unui tunel special, unde va rămâne între 30 și 60 de minute. În acest timp, pacientul va trebui să rămână complet nemișcat. Este o investigație mai dificilă pentru anumite categorii de pacienți, în unele cazuri fiind necesară sedarea acestora. Permite însă detectarea și monitorizarea unei game largi de anomalii congenitale ale inimii.[1][2]

5. Radiografia toracică

Radiografia toracică este o procedură neinvazivă utilizată pentru a produce imagini ale structurilor din interiorul corpului, inclusiv inima și le poate furniza medicilor informații importante despre dimensiunea inimii și structura sa, precum și despre eventualele defecte sau malformații. Doza de radiații folosită este foarte mică și nu este asociată cu efecte adverse pe termen lung.[1][2]

Există mai multe proceduri cu ajutorul cărora pot fi detectate anomaliile congenitale ale inimii, inclusiv ecografia cardiacă, radiografia cardiacă și celelalte investigații menționate mai sus. Multe dintre ele nu necesită o pregătire specială și nici nu sunt dureroase. Medicul cardiolog este cel care decide ce investigație sau investigații sunt necesare în fiecare caz. 

Bibliografie: 

1. „Common Tests for Congenital Heart Defects” American Heart Association, 12 Sept. 2017, www.heart.org/en/health-topics/congenital-heart-defects/symptoms–diagnosis-of-congenital-heart-defects/common-tests-for-congenital-heart-defects. Accessed 10 July 2023.
2. „Congenital Heart Defects in Children”, Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/congenital-heart-defects-children/diagnosis-treatment/drc-20350080. Accessed 10 July 2023.
3. „What Are Congenital Heart Defects?”, NHLBI, NIH, 24 Mar. 2022, www.nhlbi.nih.gov/health/congenital-heart-defects. Accessed 10 July 2023.