Când sunt recomandate fațetele dentare

Fațetele dentare reprezintă structuri protetice subțiri, din ceramică sau compozit, care se aplică la nivelul suprafeței vestibulare a dinților în scopul armonizării aspectului estetic și al obținerii unei funcții echilibrate. Medicii stomatologi recomandă fațetarea dentară atunci când există discromii persistente, fisuri moderate sau anomalii de formă și poziție ale dinților, iar metode mai puțin invazive nu oferă rezultate satisfăcătoare. Tratamentul se asociază frecvent cu o rată înaltă de succes pe termen lung, mai ales atunci când planul terapeutic include analiza ocluziei și diagnosticarea corectă a statusului parodontal.

Indicații pentru tratamentul cu fațete dentare

Situațiile clinice care implică alterări structurale moderate, modificări persistente ale colorației dinților sau fracturi parțiale ce nu compromit viabilitatea structurii dentare pot beneficia de tratamente cu fațete dentare. Tratamentul devine relevant în special atunci când intervențiile de albire dentară profesionale, așadar efectuate în cabinetul medicului stomatolog, nu produc rezultate mulțumitoare.

Discromiile dentare care nu răspund la tratamentele convenționale de albire pot fi corectate eficient prin aplicarea fațetelor. Astfel de modificări de culoare pot fi cauzate de factori intrinseci, cum ar fi fluoroză, tetraciclina sau alte medicamente care afectează mineralizarea dinților în faza de dezvoltare, sau de factori extrinseci, precum consumul de băuturi cu pigmenți intensi (cafea, ceai, vin roșu) și fumatul. Tratamentele de albire dentară profesionale pot îmbunătăți aspectul dinților până la un punct, dar în cazurile de discromii profunde sau neuniforme, doar tratamentul cu fatete mai poate restabili aspectul natural al smalțului.

Care este rata de succes a tratamentului?

Rezultatele statistice indică procente ridicate de longevitate clinică ale fațetelor dentare, cu valori care ajung frecvent la peste 90% la un interval de 5 ani de la momentul intervenției. În majoritatea cazurilor, stabilitatea structurală a fațetelor și integritatea marginilor de adeziune nu se modifică semnificativ nici după 10 ani de la momentul intervenției.

Cercetări comparative ce au vizat diferite tipuri de ceramică arată că rezistența la fractură și la forțe masticatorii depinde de grosimea materialului și de tipul adezivului utilizat. Studiile confirmă faptul că factorii care determină o rata de succes ridicată includ experiența medicului, tehnologiile avansate de modelare computerizată și un protocol clinic atent planificat. Studiile menționate indică o rezistență biomecanică mai ridicată atunci când prepararea smalțului este minim invazivă, iar adeziunea urmărește conturul natural al dintelui.

Strategii de menținere a rezultatelor

Pentru o performanță durabilă, se urmărește utilizarea unor protocoale de monitorizare sistematizată care verifică integritatea marginilor de adeziune, adaptarea suprastructurilor la modificările ocluzale și stabilitatea factorilor de mediu intraoral. Răspunsul terapeutic favorabil se atinge prin respectarea cu strictețe a protocolului, așadar prin respectarea regulilor de igienă orală și a controalelor periodice la stomatolog.